Acceptarea de sine necondiționată este un concept introdus și popularizat de către Albert Ellis. Acesta a pus bazele terapiei rațional-emotivă și comportamentală. Acest tip de terapie pune accentul pe modul în care oamenii interpretează lumea din jur și pe ei înșiși. Conform acestuia, interpretările pe care le avem asupra noastră și a lumii înconjurătoare pot crește sau scădea suferința emoțională sau distresul psihologic.

Un scop de bază în maniera de lucru a lui Ellis era să se asigure că clienții săi nu emit judecăți asupra lor și lucrează la acceptarea de sine necondiționată. Acesta crede că atunci când începem să emitem judecăți asupra valorii noastre ca persoane crește riscul de a dezvolta anxietate sau depresie. 

Acceptarea de sine necondiționată este un instrument valoros pentru starea noastră de bine. Aceasta presupune, așa cum spune și numele, să ne acceptăm necondiționat, așa cum suntem, fără condiționării sau excepții. 

Diferența dintre acceptarea de sine și stima de sine.

Stima de sine se referă la felul în care te simți referitor la tine însuți – indiferent dacă simți că ești în general bun, util și valoros – în timp ce acceptarea de sine înseamnă pur și simplu recunoașterea și acceptarea faptului că ești cine ești.

Precum Seltzer (2008) afirmă: 

„În timp ce stima de sine se referă în mod specific la cât de valoroși sau utili ne vedem pe noi înșine, acceptarea de sine face referire la o afirmare mult mai globală a sinelui. Când ne acceptăm pe noi înșine, suntem capabili să îmbrățișăm toate fațetele noastre  – nu doar părțile pozitive și demne de respectul nostru”.

Acceptarea de sine presupune acceptarea din partea unei persoane a tuturor atributelor sale, fie pozitive, fie negative (Morgado et al., 2004). 

Putem vedea astfel importanța acceptării tuturor părților sinelui. Nu doar a părților bune, dezirabile ci și a părților mai puțin frumoase și dezirabile. Este ușor să acceptăm părțile care ne plac. Cum acceptăm părțile care nu ne plac? 

Cum ne acceptăm necondiționat? 

Acceptarea de sine necondiționată presupune să înțelegem faptul că suntem separați de acțiunile și calitățile noastre, că ele nu ne definesc și că ființele umane au o valoare inerentă.  Conform lui Russell Grieger acceptăm faptul că suntem oameni, că uneori avem succes și uneori greșim, că nu putem fi perfecți. Ne vom accepta pe noi înșine necondiționat, fără judecată (Grieger, 2013). 

La ce ne ajută acceptarea de sine necondiționată?

Acceptarea de sine necondiționată acționează ca un factor protectiv față de experiențele negative. Aceasta pune fundațiile unei bune sănătăți mentale. Lipsa acesteia duce la apariția diverselor tulburări mintale și a unei stări psihologice negative. 

Un lucru important referitor la acest concept este faptul că deși ne acceptăm pe noi înșine cu bune și cu rele nu înseamnă faptul că ne vom complace sau vom accepta acțiuni sau comportamente care ne rănesc pe noi sau pe alții. Așa cum am menționat anterior, noi suntem separați de acțiunile noastre. Dacă am luat 10 la examenul de fizică acest lucru nu mă face mai bun/ă așa cum dacă iau 4 nu mă face o persoană rea și fără valoare. A te accepta necondiționat înseamnă să accepți faptul că indiferent de nota pe care o iei ești o persoană valoroasă. 

Exerciții care să ne ajute să ajungem la acceptarea de sine necondiționată:

  1. Vorbește cu tine însuți în mod pozitiv și cu blândețe. Repetă-ți afirmații pozitive în fiecare zi, cum ar fi: “Merit să fiu fericit/ă”, “Sunt capabil/ă de lucruri mari”, “Pot face greșeli și învăța din ele” etc. 
  2. Introspecție. Fii sincer/ă și adu la suprafață lucrurile care nu îți plac la tine, cum ar fi: experiențe din trecut, acțiuni, greșeli, defecte percepute etc. 
  3. Analizează fiecare dimensiune a ta dintr-o perspectivă plină de compasiune și blândețe. Vorbește-ți așa cum i-ai vorbi celui mai bun prieten și eliberează-te de vină și de rușine. 
  4. Acceptă limitările inerente ție, circumstanțele tale și realitate. Uită-te la tine așa cum ești, fără să te judeci. Lasă spațiu atât pentru partea bună cât și pentru partea mai puțin bună din tine. 
  5. Acum gândește-te cum poți să devii mai bun/ă. Gândește-te ce schimbări te-ar face mai fericit/ă, luând în considerare faptul că, la fel ca și ceilalți, ești o ființă umană minunată, cu calități și defecte. O ființă umană normală, la fel ca ceilalți. 

Bibliografie: 

da Rocha Morgado, F. F., Campana, A. N. N. B., & Fernandes, M. D. C. G. C. (2014). Development and validation of the self-acceptance scale for persons with early blindness: The SAS-EB. PloS one, 9(9).

Grieger, R. (2013). Unconditional self-acceptance: Be impeccable with yourself. Psychology Today.

Seltzer, L. F. (2008). The path to unconditional self-acceptance. Psychology Today.

Unconditional Self-Acceptance According to Albert Ellis by Valeria Sabater. Exploring your mind (2022). 

Leave a reply