În psihologie, atașamentul este definit ca o legătură emoțională puternică și afectivă pe care o dezvoltă un individ față de o altă persoană sau obiect. Acest concept se referă la modul în care oamenii formează și mențin relații interpersonale, precum și la modul în care se simt legați de ceilalți și răspund la absența sau prezența acestora.
Teoria atașamentului a fost dezvoltată inițial de psihologul britanic John Bowlby în anii 1950 și 1960 și a fost ulterior dezvoltată și extinsă de către alți cercetători și psihologi, precum Mary Ainsworth și Mary Main.
Atașamentul se formează în principal în copilărie, în special în relația dintre copii și principalii lor îngrijitori, cum ar fi părinții. Acesta este considerat a fi un mecanism de supraviețuire și reglare a emoțiilor, întrucât copiii au nevoie de îngrijire și protecție pentru a supraviețui în primele lor etape de viață. Atașamentul timpuriu cu părinții oferă un sentiment de siguranță și confort, permițând copiilor să exploreze lumea înconjurătoare în mod încrezător și să facă față cu succes situațiilor stresante.
De-a lungul vieții, atașamentul continuă să influențeze modul în care oamenii stabilesc și mențin relații cu alți oameni. Modul în care ne atașăm de ceilalți poate afecta felul în care dezvoltăm relații romantice, prietenești sau profesionale, și poate influența comportamentul nostru în diverse situații interpersonale.
În funcție de experiențele anterioare și modelele de atașament dezvoltate în copilărie, oamenii pot prezenta tipuri diferite de atașament. Pe scurt, acestea ar fi:
- Atașament securizant: Persoanele cu atașament securizant tind să aibă încredere în ceilalți și se simt confortabil să își exprime nevoile și emoțiile. Acestea dezvoltă relații sănătoase și stabile.
- Atașament nesigur evitant: Persoanele cu acest tip de atașament pot evita apropierea emoțională și pot avea dificultăți în a se angaja în relații strânse.
- Atașament nesigur anxios: Persoanele cu atașament nesigur anxios pot fi excesiv de preocupate de relații și pot avea o teamă de abandon sau de respingere.
- Atașament dezorganizat: Acest tip de atașament implică o combinație de comportamente contradictorii, care pot fi rezultatul unor experiențe traumatice din copilărie.
Atașamentul continuă să fie un subiect important de cercetare în psihologie și are o influență semnificativă asupra dezvoltării emoționale și interpersonale a individului.