Emoția este o reacție afectivă de intensitate mijlocie și de durată relativ scurtă, însoțită adesea de modificări în activitățile organismului, oglindind atitudinea individului față de realitate.

În ultima vreme se pune un accent din ce în ce mai mare pe abordarea emoțiilor, nu doar a gândurilor noastre, în special la copii. Perioada copilăriei este una critică, în special pentru dezvoltarea autoreglării emoționale, atât de importantă în viața de adult. Copilăria dă tonul perioadei adulte. Însă ce este autoreglarea emoțională?

Autoreglarea emoțională reflectă abilitatea de a iniția schimbări comportamentale și emoționale în timpul unor situații încărcate emoțional pentru a atinge scopurile și a face față activării emoționale. În copilăria timpurie, persistența în timpul unor provocări, tolerarea frustrării și complianța cu cererile îngrijitorului sunt punctele cheie ale unei autoreglări emoționale de succes.

Autoreglarea emoțională a copiilor a fost corelată în mod pozitiv cu rezultate precum o competență socială mai bună. Perioada de dezvoltare preșcolară este una critică autoreglarea emoțională deoarece atunci copiii învață să urmeze norme sociale și să se angajeze în diverse medii fără suportul adulților.

Părinții oferă un mediu în care copiii experimentează și își exprimă emoțiile prin modelare parentală și ghidarea acestora. Deoarece părinții sunt sursele primare de socializare ale emoțiilor, copiii învață prima oară să dezvolte strategii pentru a-și controla emoțiile în contextul familiei. Mai departe, pe măsură ce părinții creează climatul emoțional al familiei, copiii dezvoltă strategii de autoreglare prin interacțiunea cu părinții lor. Emoționalitatea părinților este direct conectată cu emoționalitatea copiilor lor, iar modelarea parentală a emoțiilor pozitive poate demonstra atât o utilizare potrivită și cu folos a emoțiilor pozitive cât și poate îmbunătăți pozitivitatea copiilor. Astfel, socializarea emoțiilor pozitive ale părinților poate servi la optimizarea dezvoltării autoreglării emoționale la copii. În mod particular, antrenarea emoțiilor pozitive ale părinților îi poate ajuta pe copiii să facă față distresului din experiențele negative printr-o reîncadrare pozitivă și optimism. Anumite deficite în autoreglarea emoțională a copiilor pot fi ameliorate prin comunicarea emoțională parentală, care pune în valoare modalitățile potrivite de exprimare a emoțiilor copiilor, punând accentul pe conștientizarea emoțiilor și angajându-se în mod direct în instruirea limbajului emoțional și a strategiilor de coping. 

Iată câteva strategii pentru a îi ajuta pe cei mici să se autoregleze emoțional:

  • Oferiți-le un model de reglare a emoțiilor. Copiii învață prin observare. Dacă ne vedem pe noi că abordăm o situație problematică în mod necorespunzător, vor prelua și ei același comportament. Astfel, de câte ori vă întâlniți cu o situație nu tocmai plăcută, discutați cu calm cu cei mici. Să zicem că unul din ei a vărsat o cană cu lapte pe podeaua proaspăt spălată chiar dacă noi i-am spus de atâtea ori să fie atent. Desigur că este o situație care generează multă frustrare. Însă o putem folosi și ca situație de învățare. În loc să ne enervăm, putem găsi soluții împreună cu cel mic și să curățăm împreună. Observând modalitatea noastră de a aborda probleme, copiii o vor prelua.
  • Anumite deficite în autoreglarea emoțională a copiilor pot fi ameliorate prin comunicarea emoțională parentală, care pune în valoare modalitățile potrivite de exprimare a emoțiilor copiilor, punând accentul pe conștientizarea emoțiilor și angajându-se în mod direct în instruirea limbajului emoțional și a strategiilor de coping. Astfel, de câte ori cel mic se enervează putem să îl ajutăm să denumească emoția și să găsim modalități de a îi face față.
  • Imaginația este o unealtă excelentă în jocul cu copiii. Ocupația principală a copiilor este joacă. Astfel, atunci când ei își imaginează diverse scenarii unde primesc diverse roluri și probleme care trebuie rezolvate sunt de fapt modalități care contribuie la autoreglarea emoțională a acestora. Jocul liber le oferă copiilor oportunități de a negocia diferite roluri cu covârstnicii și a încerca să rezolve în mod independent probleme sociale, permițându-le astfel să practice și să rafineze strategii autoreglatorii pe care le-au dezvoltat. Creați diverse scenarii cu aceștia și rezolvați probleme împreună. 
Leave a reply